| Pe înțelesul tuturor

20 Februarie 2014

Arme și tactici speciale

slapSecţiunea Black View din XtremPC, numărul 65.

Pentru cei ce nu cunosc secţiunea respectivă, aş vrea să spun că toate faptele sunt fictive şi toate asemănările cu realitatea sunt pur întâmplătoare.


În urma unor incidente îngrijorătoare care au creat probleme organelor abilitate, a fost înfiinţată şi în România o organizaţie paramilitară care să combată ameninţările de o natură ieşită din comun. Trupele “JAP” sau “Jap-jap”, cum erau numite popular, erau formate din elemente care se remarcaseră în cadrul Jandarmeriei, Armatei şi Poliţiei, de unde şi etimologia acronimului.

Unul dintre evenimentele care a adus JAP în atenţia publicului a fost cazul “Baggi”, când o sectă de origine necunoscută racola persoane din clasa de mijloc a societăţii, le spăla creierele şi le obliga să îşi proclame apartenenţa lipind abţibilde cu numele sectei în geam. Un miting al sectanţilor a degenerat într-un conflict cu forţele de ordine şi o serie de membri ai grupării s-au refugiat într-o cantină, unde au luat ostateci şi au ameninţat că îi vor opări cu supă fierbinte de pui cu crutoane, dacă nu le vor fi îndeplinite cererile, în mare parte, de natură financiară. Doar un asalt hotărât al trupelor JAP a împiedicat vărsarea de supă.

De atunci şi până în prezent, trupele JAP au mai intervenit în numeroase cazuri, remarcându-se prin utilizarea de arme şi tactici speciale, adaptate la mediul românesc, şi care le permiteau neutralizarea suspecţilor fără vărsare de sânge.

***

– Deci, şefu’, care este situaţia? zise Ilie Pintilie, scobindu-se delicat cu cuţitul de vânătoare în dinţi, activitate care presupunea nervi de oţel*. Singurul lucru care îl îngrijora însă pe fostul poliţist era că nu apucase să îşi ia un iaurt ca să stingă iuţeala şaormei din îngurgitarea căreia fusese întrerupt pe neaşteptate de alerta de la centrul operativ. O indigestie se prevestea în viitorul apropiat, ceea ce nu îi îmbunătăţea deloc starea de spirit lui Ilie, care şi în mod normal era la fel de bine dispus ca un pitbull cu o măsea umflată.

– Un grup de huligani care n-au putut să intre pe stadion la meci s-au luat la bătaie cu forţele de ordine. Când au văzut că se îngroaşă treaba, au fugit într-o clădire de birouri învecinată şi s-au baricadat înăuntru. Din nefericire, în clădirea respectivă se află o firmă de software, care se ocupă cu programarea de baze de date şi angajaţii lucrează adesea peste program, chiar şi astăzi, când este sâmbătă. Aşa că va trebui să tratăm situaţia ca pe o luare de ostatici. Infractorii sunt înarmaţi cu bâte, săbii ninja şi pistoale cu gaz, aşa că nu trebuie să ne aruncăm cu capul înainte, concluzionă locotenentul Coriolan Grumaz, ofiţerul coordonator al trupei JAP de patru oameni. Din care mai făceau parte Barbone Lefter, colegul lui Pintilie din echipa roşie şi Ivan Serghei, un lipovean poreclit pe bună dreptate “Malacul”, care forma echipa albastră alături de Cerasela Brânză, campioană regională la haltere stilul smuls, categoria 80 de kilograme.

Duba neagră cu însemnul JAP** opri cu scrâşnet de frâne în spatele baricadei ad-hoc de maşini de poliţie care se adunaseră în faţa firmei. Uşa laterală a dubei se deschise violent şi cei patru membri ai echipei debarcară înainte ca maşina să apuce să se oprească complet. Direct într-o baltă noroioasă rămasă de la ploaia recentă. Unul dintre agenţii prezenţi la locul incidentului chicoti, dar îşi mască rapid amuzamentul cu un acces de tuse când observă privirea sumbră a lui Pintilie şi cuţitul de vânătoare pe care se străduia să îl introducă discret în teacă.

Coborând impasibil pe partea uscată a maşinii, locotenentul Coriolan le făcu semn celor patru să îl urmeze înspre intrarea în garajul subteran.

Uşa era evident încuiată, dar asta nu îi ridică mari probleme la fileu lui Barbone, a cărui fostă istorie la secţia “Furturi Auto” a Poliţiei includea o lungă perioadă de agent sub acoperire, sprijinită de un talent natural pentru mecanică şi electronică. O dată intraţi, locotenentul Coriolan împărţi prin gesturi cele două echipe în stânga şi în dreapta garajului. De undeva dinspre scările care duceau spre parterul clădirii se auzea o controversă îndârjită asupra virtuţilor de manelişti ale lui Ady din Vitro şi Guţă Copilul Minune.

Printr-un sistem complicat de semne, locotenentul Coriolan transmise că vrea ca Barbone să folosească echipamentul optic ca să vadă despre câţi suspecţi este vorba, în timp ce echipa albastră trebuia să fie gata să acţioneze, cu Cerasela pe post de momeală inocentă. După o scurtă pauză în care nu se întâmplă nimic, deveni evident că trebuia să se deplaseze până la ei şi să le explice în şoaptă ce au de făcut. Aparent lecţiile de pantomimă pe care le luase la prima facultate pe care o urmase (Teatru şi Film) nu avuseseră prea mult succes.

Barbone asamblă rapid “Puşca De Luat Vederea După Colţ”, fabricată în timpul liber dintr-o vergea de la un set de jaluzele, o cameră foto digitală Aiptek şi fibră optică de la o veioză decorativă chinezească, şi evaluă situaţia de pe scări.

Cei trei indivizi care stăteau şi spărgeau seminţe după colţ nu părură foarte surprinşi când Cerasela le apăru în faţă.

– Nu se lucrează azi, cucoană! zise cel cu cercel în sprânceană. Hai, paşolda na turbinca! îşi epuiză el dintr-o răsuflare întreg repertoriul de cultură generală pescuit în gimnaziu.

– Mi-am uitat telefonul mobil! zise Cerasela.

– “Mi-am uitat telefonul mobil”, o maimuţări piţigăiat un alt individ, mai negricios şi cu un cap ras care se termina într-o ceafă cu falduri de grăsime. Auzi fată, şi-a uitat mobilul, se fandosi el în continuare. După care făcu o figură foarte bizară, cu buzele ţuguiate şi ochii bulbucaţi, pentru că mâna dreaptă a Ceraselei îl apucase de maxilar şi îl ridicase vertiginos la nivelul ei, fără să pară că a depus un efort ieşit din comun.

– Zâmbeşte, eşti la camera ascunsă! îi sugeră ea.

Individul cu cercel în sprânceană apucă bâta de baseball din aluminiu rezemată lângă el şi se pregăti să facă o voltă cu ea, când o mână i se lăsă pe umăr. Era o mână grea, solidă, tip cazma, care spunea multe. Dacă ar fi putut vorbi, ar fi zis ceva de genul “continuă să agiţi băţul ăla şi peretele din faţă va avea neplăcerea să îţi amortizeze faţa. în mod repetat”. Dar cum nu putea vorbi, se mulţumea să transmită acest mesaj non verbal, prin simpla prezenţă liniştitoare.

Ivan Serghei nu avea o armă preferată. El era o armă în sine.

Uitat de toţi, cel de-al treilea individ, un pic saşiu, reuşi să producă un pistol cu aer comprimat pe care îl agită tremurând în direcţia celor doi agenţi JAP.

– Stai că trag, să moară mama!

Spre ghinionul mamei lui, o bilă de rulment de dimensiunea unei nuci zbură de după colţ, ricoşă în peretele de vizavi şi îl lovi direct în tâmplă, culcându-l la pământ. Ilie Pintilie descoperise încă de mic că avea un talent deosebit în a arunca orice obiect cu o precizie supranaturală, exact acolo unde dorea să nimerească. Ceea ce nu îi adusese încă nici un avantaj major, în afară de un trofeu de campion la darts. Dar se descurca excelent în trupele JAP.

După ce cei trei indivizi fură legaţi fedeleş cu scoci de împachetat şi bandă izolatoare, echipa JAP purcese mai departe.

La intrarea pe etaj, într-un cubicul de PVC, descoperiră un individ care se juca de zor pe calculator cu căştile pe urechi. Coriolan se apropie de el şi îl scutură frenetic.

– Hei, un grup de indivizi periculoşi au intrat în clădire, va trebui să te evacuăm.

– A, mane, nu se poa’, îşi scutură tipul uscăţiv claia de păr. Abia mi-am luat mount şi uite, mă băteam cu un şaman şi eram pe cale să câştig. Mai lasă-mă puţin, nu fi pufi.

– Ivan, explică-i tu, zise exasperat Coriolan.

În mica încăpere se făcu umbră.

– N-are rost să te chinui, pentru că oricum n-ai cum să câştigi în faţa şamanului, rosti o voce ce semăna cu a lui Marlon Brando în “Naşul”. Îţi dă Frost Shock şi are un trinket de blacksmith care îl face imun la fear. Du-te acasă, Arwen, şi ne vedem diseară pe Guild Chat.

– Da… Elrond, se bâlbâi programatorul vizibil impresionat şi o tuli pe scări în jos.

Rămas cu gura căscată, Coriolan o închise de-abia când o mână grea i se lăsă pe umăr.

– Dacă spui cuiva ce ai auzit, îţi sucesc gâtul ca la un pui de curcă. Ne-am înţeles?

Coriolan dădu frenetic din cap. Era o mână care spunea multe.

* * *

Misiunea celor cinci a fost în final încununată de succes, reuşind să neutralizeze toţi suspecţii şi să elibereze toţi ostatecii, cu excepţia directorului de marketing Goe Tândală, care s-a încuiat într-o toaletă, unde a fost găsit de-abia peste două zile. Din fericire, nu suferise de deshidratare.

Dormiţi liniştiţi. Trupele JAP veghează.

NOTE:

* Relieful original al străzilor din Bucureşti oferă şanse destul de mari ca atunci când vrei să te scobeşti în dinţi, aflat fiind într-o maşină în mişcare, să îţi faci o ikebana de mare excepţie în gură şi să ajungi să te hrăneşti intravenos vreo trei luni postchirurgie plastică.

** O palmă înconjurată de stele verzi.

, ,

RSS Feed

No comments yet.

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro